tag:blogger.com,1999:blog-10869075.post7246422821397958739..comments2008-10-21T00:10:20.215+02:00Comments on Jurnal de expat în Austria: România, eterna poveste!Lucian Stanciuhttp://www.blogger.com/profile/15927538495268144860noreply@blogger.comBlogger1125tag:blogger.com,1999:blog-10869075.post-45983246336107921622008-08-20T00:00:00.000+02:002008-08-20T00:00:00.000+02:00Incredibil !!!!!!!!!!!!!Dar de fapt ce sa mai zic ...Incredibil !!!!!!!!!!!!!<BR/>Dar de fapt ce sa mai zic incredibil.In Romania orice e posibil.Sunt rupta de oboseala dar nu pot sa ma culc pana nu iti spun povestea promisa,aici la rubrica:<BR/>"Totul, dar absolut totul e posibil".<BR/>...A fost odata ca... nici sa nu mai fie vreodata...adica,anul acesta in luna februarie.Plec voioasa cu un grup de copii din Bucuresti la sanie la Sirnea-jud Brasov(zona Rucar Bran).Pensiune mare,frumoasa pe care am vazut-o crescand dintr-o mica carciumioara, in care, prima data am intrat acum 20 de ani.De cate ori urcam pe munte,intai cu parintii mei apoi singura,ma opream la acest popas unde se mananca cea mai buna ciorba de burta si cei mai buni mici.Popasul "La Gheorghita".In 20 de ani deja proprietarul te cunoaste,il cunosti si tu pe el si familia lui si am trimis acolo hoarde de cunostinte chiar daca el nu ne-a invrednicit macar odata cu un zambet(despre un Bine ati venit! nu are rost sa vorbim)<BR/>Deci, dupa o zi de sanie pana la epuizare planul era sa mancam la <BR/>Gheorghita.Si intru si il salut cu un zambet larg si il intreb ce mai face si ii explic ca sunt cu 5 copii si ca vrem sa mancam la el si ii spun si ce si cat si cum si...intram.Si il rog sa ne arate drumul catre toaleta(ii schimbase locul la renovare)si...si atata mi-a trebuit!Unde nu a inceput sa urle,sa injure,sa scuipe,sa dracuie,sa...sa...sa...Am paralizat.Nu imi venea sa imi cred urechilor.Cum crezi ca suna totul?<BR/>"Lua-v-ar dracu de bucuresteni nenorociti,nu aveti W.C.-uri acasa?trebuia sa veniti la mine la W.C.?"Celelalte nu pot sa le redau pt ca mi-e jena,nu se pot reproduce.Totul se desfasura in mijlocul salii de mese in fata tuturor celorlalti turisti si bineinteles in fata copiilor care au ramas muti de spaima.Nu stiu cat am reusit sa redau din tabloul de poveste in care am fost unul din personajele principale.Care era motivul?Copiii. 5 la numar si nu bebelusi.Sa ies mai repede cu copiii ca ii deranjez clientii care trebuie sa manance in liniste.Noi eram in picioare,de abia intrasem,doar salutasem,nu se asezase niciunul dintre copii,eram uzi,infrigurati asa ca de la sanie.Te astepti ca cei de la mese au intervenit?Ei bine,nu nu a intervenit nimeni.Doi dintre copii au inceput sa planga de frica si singurul lucru pe care am fost nevoita sa il fac a fost sa ies cu copii cu tot.<BR/>Pentru copii a trebuit sa tac,sa nu ripostez(ce ar fi iesit acolo!)si sa fac toate eforturile sa ma controlez sa pot conduce masina mai departe spre casa si sa restabilesc linistea si echilibrul in micul nostru grup haituit de Gheorghita Imbecilul. Imbecilul de roman.<BR/>Tu ce ai fi raspuns la intrebarile copiilor?Stii cum sunau ele?<BR/>-De ce nu ne primeste domnul,ca suntem cuminti?<BR/>-De ce tipa asa de tare?<BR/>-Vroia sa ne bata pe toti,si pe dvs?<BR/>-Ne este foame,mai este mult pana la alta pensiune?Dar daca nici acolo nu ne primesc?<BR/>Varstele lor:4 ani -un copil<BR/> 6 ani -doi copii<BR/> 8 ani -doi copii<BR/>Amintirile pentru restul vietii incep sa ramana cam de la 5 ani.Deci,poate cel de 4 ani va uita la un moment dat intamplarea dar cu ceilalti cum ramane?Roxanahttps://www.blogger.com/profile/04824106703981547935noreply@blogger.com