Muştar de Tecuci

Aici în Westendorf mai trăiesc trei români. Un barbat şi două femei. Pe el nu l-am cunoscut încă, pe cele două, da! Una e din Iaşi, alta din Constanţa.
Vine zilele trecute cea din Constanţa, Raluca şi mă întreabă:
- La tine vin mulţi români, crezi că ai putea ruga pe unul dintre ei să-mi aducă ceva din ţară?
- Cred că da, dar să nu fie ţigări, că pe toţi îi rog să-mi aducă mie ţigări...
- Nu, vreau muştar!
- Muştar?!
- Da, mă, de ăla de Tecuci!
- De Tecuci?
- Da, ăla, cel mai ieftin, la pahar de plastic!
- De ce?
- Păi au ăştia aici un muştar al dracului de rău!
Mă duc la Billa, chiar acolo unde lucrează Raluca şi cumpăr muştar de-al lor! Avea dreptate Raluca! Chiar e rău, acru, ca dracu'! Şi îmi aduc aminte de micii din piaţa Devei şi de muştarul ăla lungit cu apă...
Salivez! Mă duc la bucătărie să mănânc un wurst! Cu ketchup sau maioneză! Că mai am o săptămână până soseşte din ţară muştarul de Tecuci! Cred că o să-l păstrez ptr mine! Scuze Raluca, dar al lor e al dracului de rău....