www.lucianstanciu.ro

Acest blog a fost mutat pe www.lucianstanciu.ro !

Lasati mesajele aici!

Ii rog pe toti cei care doresc sa posteze mesaje sa le lase pe acest site! Voi anunta oficial cand blogul va fi mutat complet pe www.lucianstanciu.ro

Înapoi şi înainte

Am revenit după aproape o săptămână petrecută mai mult pe munţi şi prin splendidele burguri ale Tirolului. Postările au fost sporadice în această perioadă, lucru care va fi remediat odată cu lansarea blogului pe propriul domeniu www.lucianstanciu.ro A fost o perioadă frumoasă, timp frumos, clipe la fel petrecute cu prieteni şi oaspeţi din România. Fiecare om care a trecut pe aici a ajuns la aceeaşi concluzie, prezentată de Nunu atât de direct! România este o ţară (în special prin Ardeal) cel puţin la fel de frumoasă ca şi Austria, dar prost gospodărită şi administrată, jefuită şi siluită zilnic de hoţi cu pretenţii de politicieni şi administrată de incopetenţi cu pretenţii de manageri!
A fost şi o perioadă extrem de agitată din punct de vedere personal, perioadă care a culminat cu ameninţările primite la adresa copilului meu! Pentru că acea femeie care am avut neşansa să îmi fie soacră a început să bată din nou câmpii cum că ameninţările la adresa Petrei ar veni din partea unor tipi care au ceva cu mine, trebuie să precizez că ameninţările vin exact din partea celui pe care ea cu fiică-sa îl doresc nou tată al Petrei, om care a spus că după mamă vine în curând şi rândul fetei!!!!! Mulţumesc celor din Geoagiu care m-au avertizat asupra pericolului! Dar această problemă o va rezolva poliţia din Geoagiu şi Protecţia Copilului din Deva, sper eu... În caz contrar mă voi ocupa personal! Să-i ferească Dumnezeu să se clintească un fir de păr din capul Petrei!
Aşa că, blogul intră într-o nouă eră! Este cazul să fac paşii spre înainte! În câteva zile sper că va fi gata noua formulă grafică. Va fi mai diversificat şi pe lângă serialul "Nu vreau să fiu Dumnezeu" care se publică pe visurat pe blogul meu va fi publicat un alt serial! În plus vor fi rubrici de foto, amintiri, bancuri etc!

Declaratie!

Declar public ca daca fetita mea va pati ceva voi distruge omul care se va face vinovat de acest lucru! Informatiile mele primite in aceasta seara spun ca o anumita persoana a spus ca nu se va opri si va avea grija in curand si de fetita mea!

Daca un fir de par se va clinti si Petra va avea de suferit ceva, acel om va cunoaste ce inseamna razbunarea unui tata!

Apel de pe numar privat!!!

Bai, indiferent cine ai fi! Afla ca daca dai apeluri de pe nr privat, nu voi reusi niciodata sa te sun inapoi! Insisti de 4 zile! Alege ce vrei! Sa te sun inapoi, si atunci da apel de pe un nr pe care il pot vedea sau suna dracului si zi ce vrei!

Jurnalul se mută!

Jurnal de expat a crescut mare! După ce a făcut primii paşi în viaţă sub îndrumarea blogspot a venit vremea să treacă la stadiul următor, să devină independent. Aşa că, în scurtă vreme, Jurnal de expat în Austria se va muta pe www.lucianstanciu.ro. Vă voi ţine la curent cu detaliile privind mutarea!

Ană, mândra mea frumoasă….

Scris de Vladimir Brilinsky

Am ascultat de câteva sute de ori celebra melodie populară "Ană, zorile se varsă" şi am discutat cu zeci de prieteni şi cunoscuţi dilema pe care o stârneşte acest izvor nesecat de profundă filosofie populară.

Unul dintre versurile acestui cântec spune că "dorul face cale-ntoarsă" şi dezbăteam care este acea cale pe care se va întoarce dorul lui Ion (ca să-l numim generic pe personajul adulterin al cantecului). La copii şi la nevastă sau la Ana, eterna iubită. El o numeşte pe Ana, "Mândra mea frumoasă" (probabil cel mai duios şi mai pătrunzător vers al folclorului erotic românesc), dar în acelaşi timp spune că "nevasta-i numa’ una şi copiii totdeauna". Şi de aici, zeci de
comentarii. Într-una dintre aceste dezbateri, cele mai multe făcându-se fireşte la un pahar, un mucalit, un taciturn care scoate două vorbe pe oră, plictisit de atâta
dezbatere fără rezultat, a replicat: "Dacă n-ai avut vreodată o Ană, nu eşti în stare să-ţi iubeşti nevasta cu adevărat". Nimeni nu l-a băgat în seamă şi toţi au râs de remarca lui.

Într-una din zilele trecute, copleşit de stresul cotidian, supărat pe toţi şi pe toate, în două ore mi-am încropit o valiză, am îndesat-o în maşină şi am plecat. Unde? Nici eu nu ştiam direcţia în care o iau. Rătăcind câteva zile, am ajuns în Austria, în inima Tirolului, în paradisul turismului montan european. Un prieten al meu, Lucian Stanciu, care se stabilise acolo de ceva timp, mi-a fost amabil şi mândru ghid. Nu doream magazine, nici forfotă şi nici vizita în fabulosul Kitzbuhel, unde fiţoşii din întreaga lume îşi bifează vizitele lor snoabe în locaţii exorbitante.

Doream doar să văd munţii. Să-i calc, să le simt măreţia, să le pătrund tainele şi să le ascult singurătatea. Totul era perfect şi de o frumuseţe ruptă din rai, o ordine şi o curăţenie cum numai în spitale găseşti, cu o arhitectură a bunului gust întinsă pe pajiştile pe care şi iarba creşte egal, cu vaci şi gâşte care merg numai pe un drum al lor bine stabilit.

Atât de mult m-a impresionat această frumuseţe montană, atâta emoţie mi- a stârnit, încât mi-a venit în minte versul cu "Mândra mea frumoasă" din cântecul lui Bocşa. Şi atunci am început să plâng. De-adevăratelea. Şi mă întrebam printre lacrimi, de ce a trebuit să ajung până aici, să văd atâta măreţie, atâta frumuseţe, când acasă, acolo la mine, de unde mă trag, mă aşteaptă, credincioşi, munţii mei. Şi atât de tare m-a apucat dorul de Poiana Omului, de Godeanu, de Sarmizegetusa, de Şurianu şi Vârful lui Pătru, că am coborât de pe munte şi, spre surprinderea tuturor, am făcut cale-ntoarsă, acasă, la munţii mei cei dragi, înţelegând mult prea bine că nu poţi iubi cu adevărat ceva decât dacă îl părăseşti pentru un timp, întorcându-te la el sau, după caz, la ea cu o dragoste însutită. La fel de frumoşi sunt munţii mei, ca şi cei din Austria, la fel de măreţi, la fel de plini de verdeaţă. Deosebirea dintre cele două locuri este că cei din Austria au fost şi sunt administraţi de nişte oameni gospodari, responsabili şi raţionali, iar munţii mei sunt bătaia de joc a unor golani şi a unor nemernici iresponsabili.

Articol publicat în Hunedoreanul

Revenire

Postasem ieri un articol prin care anuntam intentia de a publica un serial gen "reality" despre anumite personaje din Geagiu sau care au avut legatura cu Geoagiu! In principiu vroiam sa vorbesc despre fostul director si acolitii sai, lasati inca plantati in hotelul in care am lucrat, care continua sa sape ceea ce altii se chinuie sa cladeasca! Au facut-o si cand eram acolo, o fac in continuare. Am renuntat pentru ca mi-am dat seama ca nu merita atata atentie si publicitate si pentru ca nu mai reprezinta chiar nimic in viata mea! Asa ca ii las pe ei sa fie fericiti ca au fost tari, poftim - ca mi-au tras-o! - si ii las sa le-o traga altora cat or mai lucra pe acolo! Asemenea gunoaie nu merita osteneala!