03 august 2008

Trăim în Austria, şi asta nu ne ocupă tot timpul

Este clar că titlul mi-a fost inspirat de motto-ul (vorba lui "motto", cum ar zice unii mai culţi) emisiunii "În gura presei" difuzată de Antena 3. Aşa cum o făceam şi în ţară, graţie tehnicii şi bunei funcţionări a Boom TV (asta, da reclamă!) îl urmăresc pe Mircea Badea! Poate şi numai pentru a-i auzi încheierea, celebră deja, pe care Cristoiu o foloseşte tot ca motto la însemnările sale de weekend!
Câtă dreptate are Mircea Badea! Trăitul în România chiar îţi ocupă tot timpul! A trăi este un alt verb în România, un verb sinonim cu a-ţi petrece timpul reuşind să trăieşti! Asta da încercare! Cum ar suna o întrebare, dealtfel destul de des auzită de la localnicii de aici: " ce făceai în România?" urmată de răspunsul "trăiam!"? Ciudat în urechile lor, normal în ale noastre!
Acum, după două luni de Austria înţeleg de ce nu aveam timp liber, timp suficient pentru familie, timp pentru citit, pentru meditaţie, poftim!, pentru scris pe blog: trăiam, şi asta îmi ocupa tot timpul!
De două luni încoace trăiesc în Austria! De două luni încoace simt că nu-mi petrec viaţa doar trăind, simt că fac ceva, nu neapărat cuantificabil în bani! De două luni trăiesc (e drept, departe de Petra), şi asta nu-mi ocupa tot timpul!

7 comentarii:

Roxana spunea...

Nu exista in limba germana suficiente cuvinte pt a te face inteles de catre austrieci cam cum era in Romania.Numai cine vine de acolo stie despre ce este vorba.Si nu oricine vine de acolo stie...Cine a venit acum de curand.Proaspat haituit,proaspat tavalit,proaspat obosit cronic,proaspat...totul ft ft.proaspat.Am vorbit si vorbesc cu romani plecati acum 10 ani din Romania.Se uita la mine,dau din cap...imhi,da,da,da si le citesti in ochi convingerea ca exagerezi sau ca fabulezi.M-am hotarat de fapt sa nu mai vorbesc despre cum este si cum a fost, cu romanii pe care ii intalnesc.Cu austriecii, nici nu mi-am propus.Lor,vecinilor le-am oferit mici tablouri pictate,cu imagini din Muzeul Satului si le-am explicat ca eu vin dintr-o tara ft.frumoasa, deosebit de frumoasa ,care se numeste Romania.Si in gand continuam fraza cu:...si in care nu se mai poate trai.Dar numai in gand.Oricum nimeni nu ar intelege ce spun.
De abia am implinit o luna de Austria si inca nu am reinvatat sa merg normal pe strada,fara sa alerg.Inca am senzatia ca pierd timpul si ca nu fac destul.Inca nu am reinvatat sa port poseta, pe care altadata o purtam cu eleganta, pt ca in ultimii ani caram serviete din ce in ce mai grele si mai pline de acte,facturi,chitante,dosare.
De fapt,daca trebuie sa fiu sincera pana la capat, inca nu am reinvatat sa traiesc.Poate e prea devreme sau poate e prea tarziu sa mai pot reinvata sa... TRAIESC.

LucianStanciu spunea...

Dupa cum ziceam, poti reinvata sa traiesti, mai ales pt ca aici asta nu-ti ocupa tot timpul...
Si, Doamne, cata dreptate ai cand vb despre tara...
Este cea mai mare greseala pe care o poate face un om venind aici sa inceapa sa se planga! Toti se ´vor uita la el neincrezatori! Adevaruruile cotidiene din Romania aici sunt exceptii profunde... De aia nu vor intelege niciodata, pana nu vor ajunge acolo, drama unui popor, care, poate, pana la urma, isi merita soarta!

Roxana spunea...

Acum am reusit sa citesc tot blogul + comentarii.Ma opresc la
"De la Geoagiu..."episodul I-comentarii.Uite cum vine "anonimul"tau prieten si imi intregeste mie tabloul pe care il am cu poporul roman majoritar de acum.Exista un CD cu Nichita Stanescu(mai vechi).Merita sa il asculti cu vocea lui inconfundabila cum spune ca:"Nu mor caii cand vor cainii" si fa-i unul cadou si anonimului.
Nu mi-a inspirat alta imagine decat a cainelui care latra la picioare un cal pana innebuneste iar calul practic nu il vede.Imi pare rau ca i-ai raspuns.
Nu te cunosc,nu te judec dar si daca ai facut toate cate le-a insirat acolo... caracterul lui de om de c...t nu i-a dat pace pana nu te-a umplut de noroi in fata unei lumi intregi.Blogul ce este?O fereastra spre lumea intreaga,nu?
Ce imi mai place mult la anonimul tau?
Curajul,curajul de barbat!Curajul specific anonimului.Adica,stai ca sunt curajos,hai ma ca sunt curajos,cine ma? eu nu sunt curajos?Eu sunt ft.curajos...a a a adica stai un pic.cine zicea ca eu trebuie sa fiu curajos?sau:de ce trebuie sa fiu curajos?Hai, lasa ca maine o sa fiu mai curajos dar pana maine stau aici dupa perdea...adica dupa draperie si perdea.

Red Team Racing spunea...

Parerea mea e ca daca vrei, poti face si in Romania chestiile pe care le ziceti voi aici: sa traiesti relaxat, sa ai timp liber in care sa citesti, sa te gandesti la ale tale, sa mergi la un concert / teatru / film, sa-ti petreci timpul cu cei dragi sau de ce nu, sa nu alergi pe strada si sa te plimbi, pur si simplu in drum spre serviciu.
Cateodata ma uit ciudat la cei care alearga tot timpul catre ceva, serviciu, scoala, rande-vous etc si nu prea ii inteleg.

E drept ca-ti cere un pic de efort sa nu fi asa, insa mai degraba eu as numi acest efort, nesimtire si nepasare fata de ceea ce se intampla in jurul tau, fata de relele si mizeriile care te inconjoara.
Da, se poate...insa cateodata obosesti sa fi nesimtit si sa nu observi tot ce e urat si vrei sa te uiti in jur si sa vezi daca s-a mai schimbat ceva din ce era cand ai stat sa observi atent ultima oara.

Tocmai de aceea, uneori mergand asa la relanti per pedes in Bucuresti, ma simt uneori strain, pentru ca ma consider membru al unei minoritati de nesimtiti si nepasatori care traiesc " pe alta planeta " sau " cu capul in nori " si simt ca locul meu ar fi intr-o tara in care cei mai multi fac asta...dar nu stiu daca vom reusi vreodata sa ajungem sa locuim intr-un astfel de loc.

AdiO spunea...

Buna,
Acum ca ma stiu cu Lucian, pot sari peste preliminarii si veti intelege stadiile dezradacinarii (cuvant pozitiv, uitati conotatiile intentionat puse de mass media din tara):
-mai intai esti strain acolo, te minunezi, accesezi netul pe situri .ro simti nevoia sa faci o comunitate romaneasca, nu stii cum sa le arati LOR ca tie ti-e bine. Mersul acasa in tara iti face bine, simti ca respiri
-dupa cativa ani, incepi sa vezi realitatea locala, incetezi sa mai te uiti la posturi tv romanesti, mai primesti ceva newsletter si ajunge, te cam dezgusta comportamentele conationalilor iesiti la shopping sau fitze, dar inca mai speri. Pleci in concediu in tara optimist si te intorci cam scarbit;
-dupa multi ani, asa vreo 8-10, nu prea mai esti roman, dar te superi cand cineva ti-o arunca in fatza. Nu prea mai cautzi societatea alor tai, caci unde sunt 3 romani deja ceva nu e in regula (pute), si adaptarea in caz de reintoarcere in tara mama ar fi criminal de grea.

Limba germana... of, draga Roxana, nu o cunoastem noi, e limba cu cele mai multe subtilitatzi, limba celor mai mari poetzi... dar cum sa le explici lor cum era in Ro? Cum sa le zici ca nu e republica Togo, adica?

Tot romanul cauta ca brusc strainul occidental sa realizeze ca in Romania exista si exceptii majore, si ca ei se inseala, si ca meritam ca ei sa cada pe spate can aparem noi, ROMANII, lupi de jungla, buni supravietuitori in general in sistemul lor organizat , pe care ei ni-l cam inchid. Cam asa e viata.

Discutia favorita intre 2 romani: vaicareala despre ceva. Orice. Ceva sau cineva care ne-a oprimat, ne-a obstructionat in a straluci. Politician, fotbalist, sef, orice. Si asta ne umple viata acasa. Si cand nu reusim in a face pe altul sa se simta vinovat, viata e plata, da. Plata adica lipsita de spectacol! Ori destinul de vreasc nu place nimanui.

Traitul in Ro e viata de supravietuitor in Vietnamul lui Rambo. Dar red team racing are dreptate. Poti fi cineva si acolo, poti fi OK, multi sunt OK, dar ei sunt nevazutzi, pentru ca asa trebuie.

Multi sapa ca rama in beton si in Austria, draga Lucian. Si multi nu au timp de nimic, si ei sunt cei cu masini cool si case maretze, cu credite uriase, "scrishi" cu toate marcile de firme de haine, pe care ii copiaza ai nostrii, peste tot.

E o chestie de timp si generatii. Ma bucur ca ai timp in sfarsit sa simti ca traiesti in tara asta. Sentimentul e normal, vii din jungla. esti Rambo. Poti munci greu, accepti multe, esti motivat. Sa vezi tineretul austriac ce debusolat e si ce "sub stress" se considera la cea mai banala sarcina.

Hihi, pt primul comentariu e ceva...

Adi

Red Team Racing spunea...

Adi, faza cu tineretul austriac care se considera "sub stress" la cea mai banala sarcina, am experimentat-o si noi cand am luat legatura cu o firma vieneza care trebuia sa ne trimita niste materiale comandate si deja platite de noi. Anyway, la vremea respectiva am considerat-o o exceptie care intareste regula serviciilor ireprosabile...si inca tind sa cred acest lucru, desi dupa ce ai spus tu aici, se poate sa fie ceva mai mult.

Valentina spunea...

Traim in Romania... iar asta ne ucide spiritul. Felicitari! Am dat de blog datorita Denisei.As vrea sa am si eu atata forta, incat sa plec...