Am început astăzi sondajul alăturat, dar cred că ştiu deja răspunsul! Îl aveţi în fotografie! Este Petra, fetiţa mea dulce, care, din păcate, nu este aici, a rămas în ţară alături de mama ei!
Cum am mai spus în postările de pe blog, mi-am îndeplinit un vis, adică VISUL de a trăi în Austria! Însă cu acest preţ. Sunt departe de Petra mea iubită şi mă doare fiecare clipă în care am timp să mă gândesc la ea. Şi în fiecare clipă în care am timp liber, mă gândesc la ea...
Hotelul este plin de copii veniţi în tabără. Vin încontinuu familii cu copilaşi cam de vârsta Petrei, care se joacă şi aleargă toată ziua pe aici. Mai mult, una dintre instructoarele taberei poartă numele Petra şi toată ziua se găseşte cineva să o strige!
Numai cine are copii ştie câtă dragoste se poate citi în ochii copilului tău când te priveşte! Sau câtă iubire poate răzbate din ţipătul auzit la telefon: "tati, e tati meu!"
Şi câtă durere poate fi în sufletul unui om când trebuie să răspundă la întrebarea: "când vii acasă, tati?" sau "ce îmi aduci?".
A trecut doar ceva mai mult de o lună şi sufăr cumplit... Poate asta e cea mai grea perioadă, cea imediat următoare despărţirii de copilul drag!
Probabil la această oră Petra îşi primeşte cadourile sosite în ţară de sâmbătă! Poate astăzi mama ei şi-a făcut timp să meargă la bunici cu Petra! Nu voi avea niciodată bani suficienţi să pot cumpăra cadourile care să înlocuiască timpul pe care îl petrecem departe unul de celălalt! Poate există un Dumnezeu şi poate, odată, Petra va veni să trăiască aici, în ţara aceasta care parcă şi-a făcut un scop din a oferi totul copiilor...
Petra, să ştii că tati te iubeşte!
Postări
8 comentarii:
Stiu ce inseamna aceasta durere...am ales sa stau departe de nevasta si copii ceva vreme, plecat peste mari si tari. Nimic nu se compara cu acest dor...norocul meu era ca nu prea aveam timp liber si consolarea era ca ei niciodata nu ar fi putut vei acolo. Am jurat sa nu mai plec niciodata daca nu vom putea pleca toti. De aceea suntem inca in Ro.
Insa cred ca la tine e muult mai rau...ai ceva timp in care te poti gandi si mai stii ca daca mama ei vrea, pot veni si ei in Austria. Nu stiu cat as putea rezista asa...nu mult si oricum, oriunde as fi, nu cred ca ar merita.
E sfasietor "Dor de Petra".Am un rau organic acum cand l-am terminat de citit.Acum inteleg care e situatia.Anul acesta se implinesc 14 ani de cand fetita mea nu a auzit niciodata de la tatal ei:"Mi-e dor de tine"
Acum suntem amandoua in Austria dar sa stii ca dorul si dorinta de tata nu pot fi stinse cu nimic.Ele raman o durere adanc ascunsa in sufletul copilului chiar daca in 14 ani a vazut-o doar de cateva ori cate 10 min.(este mereu in graba,in acea graba care nu-i da voie niciodata sa ii spuna "Te iubesc,imi este dor de tine mereu sau ceva care tine de suflet).Pe scurt,iti inteleg durerea si dorul.Daca as putea as impaca pe toata lumea cu toata lumea pt ca stiu gustul ingrozitor al departirilor.Si si mai bine stiu gustul suferintei de copil.
Multumesc, Roxana! Cand aveti un pic de timp, ia-o pe fetita si dati o fuga pana aici! Un weekend, ceva de genul acesta! O sa-i placa si nici nu e asa de scump vara!
Si, in plus, de ce nu postezi nimic pe blogul tau? Ca, dupa cate vad, ai avea ce spune!
buna seara!Intrasem in panica:nu mai gaseam blogul tau dar uite ca insfarsit...
Iti multumesc mult pt invitatie.Imi doresc mult,mult de tot macar un weekend acolo dar nu stiu cand se va putea.Am un vis inca de realizat acum in august:sa ii aduc pe parintii si sora mea aici intr-o vacanta pe care trebuie sa o sustin financiar si e un pic mai complicat.Dar sper ca voi reusi sa ajung la hotelul tau.Repet,imi doresc mult si stii cum e cand iti doresti-iese pana la urma.Cu rabdare,bineinteles.
Pe blog inca nu am inima sa incep sa scriu.Dar va fi si asta intr-o zi.
Nu ma pot abtine insa sa nu iti scriu ceea ce voi scrie intr-o zi pe blog.Citesc "Cine suntem" de Dan Puric,unul dintre marii nostrii actori de pantomima(om de mare calitate).Si am ajuns la un paragraf care suna cam asa:
"Chiar acum cateva zile am avut o intalnire,sa-i zic internationala,si se intreba acolo ce da Romania Comunitatii Europene(acum suntem la schimb!).Romania da Comunitatii Europene o emigratie ingrozitoare,lume care fuge dincolo,familii disperate,care se duc si muncesc in Occident,o economie de subzistenta,o clasa politica,sigur,nu numai neputincioasa,ci si inconstienta-o improvizatie.
Apropo de clasa politica(...)stiti ce sentiment am cu clasa politica din `89 si pana acum?L-am prins ,cred,intr-o imagine extraordinara,cand predam la Viena.La un moment dat,am luat metroul si,in capatul scarii,la scara rulanta,era un tigan care cersea.Un tigan genial prin felul de a cersi.
Adica, statea cu o vioara in mana si se facea ca o acordeaza,dar nu stia sa cante.
Tot austriacul,care este plin de muzica si care are un respect fata de muzica extraordinar,ii dadea bani,ca si cum ar fi urmat sa asculte un Händel,un Haydn.Nimeni nu apuca sa-l asculte,caci toata populatia trecea pe langa el si se ducea pe scara rulanta.
Si atunci,clasa politica,la noi,este exact ca omul asta,care nu stia sa cante un cantec.L-am vazut pe urma dupa 20 de minute,cand m-am intors;se uita la mine si ma ura,ca i-am observat impostura.El tot timpul isi acorda vioara,ca si cum ar urma sa cante dublul concert de vioara al lui Bach.In contextul acesta,cei care sunt pe scara rulanta sunt poporul roman,iar tiganul ala este guvernul,care, ca si tiganul,se acordeaza tot timpul,dar n-are nici o partitura si, de fapt,nu stie sa cante.scara rulanta este viata noastra,care se iroseste in zadar,iar tiganul reprezinta impostura celor care ne conduc.Tiganul,in felul lui,era onest in ceea ce facea,dar era ca in clasa politica romaneasca.Ei stiu numai atat:sa mimeze.Ei nu au nici o partitura,ei nici nu stiu sa cante.Nu au nici o idee politica.Nu vedeti ca ei tot timpul sunt pe carpeli,asculta ordine?Sunt intr-un raport de vasalitate.Deci,acesta este raportul.
Si acum,sa ma intorc la:ce da Romania Comunitattii Europene?Romania da o economie de subzistenta.Asta este Romania contingenta,(...)pe care o simtiti si o traim cu totii."
Dan Puric-Cine suntem,Bucuresti,Editura Platytera,2008
Si uite asa am hotarat eu de mult ca eu nu mai am chef sa astept sa isi gaseasca partiturile si sa faca scoala "de muzica".Si nici viata copilului meu sa nu o irosesc intr-o asteptare zadarnica.Si am plecat.
Am trecut prin toate formele de munca:la stat,la patron,apoi eu-patron 9 ani si drumul tot intr-o fundatura ducea.Am muncit serios in toate ipostazele,ardeleneste dar tot la concluzia asta am ajuns ca trebuie sa plec.
Si intr-o zi voi veni si la tine la hotel sa respir aer de munte austriac impreuna cu fetita mea.Pana atunci numai bine!
Lucian,
Imi pare asa de rau pentru ca ai ajuns in situatia asta. Este infiorator sa nu poti fi alaturi de fetita ta. Am si eu 2 fetite extraordinare care isi iubesc taticul foarte mult. Tocmai pentru ca stiu acest lucru NU AS PUTEA SA LE FAC ASTA NICIODATA, SA LE TIN DEPARTE DE TATAL LOR indiferent cat de mult as ajunge sa-l urasc. Petra are nevoie de tine. Sa nu renunti niciodata la lupta de a fi alaturi de ea cat de mult se poate si ori cate piedici ai avea in cale. Pacat ca sotia ta nu isi da seama ce mult rau ii face fetitei voastre. Nu ma intereseaza ce a fost intre voi, cine a gresit si cat de mult a gresit in relatia voastra, dar ce face sotia ta, incercand sa iti ia dreptul de a fi alaturi de Petra este ORIBIL si ar trebui ca orice parinte sa condamne aceasta situatie.
Ai grija de tine si lupta pentru PETRA ! Are nevoie de tine la fel de mult ca si de mama ei.
Cristina Cobarzan (FROSYS/SIEMENS)
Lucian,
Imi pare asa de rau ca ai ajuns in situatia asta. Este infiorator sa nu poti fi alaturi de fetita ta. Am si eu 2 fetite extraordinare care isi iubesc taticul foarte mult. Tocmai pentru ca stiu acest lucru NU AS PUTEA SA LE FAC ASTA NICIODATA, SA LE TIN DEPARTE DE TATAL LOR indiferent cat de mult as ajunge sa-l urasc. Petra are nevoie de tine. Sa nu renunti niciodata la lupta de a fi alaturi de ea cat de mult se poate si ori cate piedici ai avea in cale. Pacat ca sotia ta nu isi da seama ce mult rau ii face fetitei voastre. Nu ma intereseaza ce a fost intre voi, cine a gresit si cat de mult a gresit in relatia voastra, dar ce face sotia ta, incercand sa iti ia dreptul de a fi alaturi de Petra este ORIBIL si ar trebui ca orice parinte sa condamne aceasta situatie.
Ai grija de tine si lupta pentru PETRA ! Are nevoie de tine la fel de mult ca si de mama ei.
Cristina Cobarzan (FROSYS)
Lucian,
Imi pare asa de rau ca ai ajuns in situatia asta. Este infiorator sa nu poti fi alaturi de fetita ta. Am si eu 2 fetite extraordinare care isi iubesc taticul foarte mult. Tocmai pentru ca stiu acest lucru NU AS PUTEA SA LE FAC ASTA NICIODATA, SA LE TIN DEPARTE DE TATAL LOR indiferent cat de mult as ajunge sa-l urasc. Petra are nevoie de tine. Sa nu renunti niciodata la lupta de a fi alaturi de ea cat de mult se poate si ori cate piedici ai avea in cale. Pacat ca sotia ta nu isi da seama ce mult rau ii face fetitei voastre. Nu ma intereseaza ce a fost intre voi, cine a gresit si cat de mult a gresit in relatia voastra, dar ce face sotia ta, incercand sa iti ia dreptul de a fi alaturi de Petra este ORIBIL si ar trebui ca orice parinte sa condamne aceasta situatie.
Ai grija de tine si lupta pentru PETRA ! Are nevoie de tine la fel de mult ca si de mama ei.
Cristina Cobarzan (FROSYS)
Trimiteți un comentariu