Mergeam pe autostradă, undeva după Viena cu Skoda Octavia, modelul nou, proaspăt cumpărat. Se întâmpla acum doi ani, când începeam să mă hotărăsc să mă mut în Austria. Dat fiind că plecasem în concediu cu un prieten care mi-a spus că mai vine un prieten şi acela are o Dacie din aia standard, drumul l-am parcurs cam aşa: două ore mers, o oră aşteptat prietenul cu Dacia! Când nu am mai răbdat le-am spus că eu am copil mic în maşină, că am făcut rezervarea la pensiune şi am promis că ajung până seara la zece, că nemţii sunt pretenţioşi când vine vorba de punctualitate, bla, bla...
Zis şi făcut! Descătuşat am luat-o la goana pe care mi-o permiteau cei 110 cai putere! Pe banda din stânga, cea mai din stânga când erau mai mult de două, bagă tată viteză! Se dădeau toţi de-o parte de se umfla băşica în mine cum umilesc eu cu Skoda BMW-uri, Mercedes-uri etc. Ce mai, eram regele autostrăzii. Până când apare în spatele meu o... Skoda! Identică cu a mea, dar gri, nu neagră... continuarea pe visurat .
26 august 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu