Citeam pe blogul denisei despre un pasaj în lucru, pe DN7, la trecrea la nivel cu calea ferată de la Cugir! Cum a stat ea la coadă, ore în şir! Apoi văd pe Observator acelaşi lucru, cozi de zeci de km din cauza unor minţi luminate care consideră luna august (lună a concediilor în toate statele civilizate, chiar şi în România) propice pentru obstrucţionarea principalei artere de intrare în România dinspre Occident!
Ne mai mirăm apoi că ne înjură toţi şi fug investitorii ca dracul de tamâie când aud de România! Păi, de parcă nu era deajuns subdimensionarea celebră deja a căii rutiere, mai şi ne apucîm de reparat o trecere de nivel care are mai mulţi ani de adunat înjurături de la şoferi de câţi ani de viaţă am eu (38).
Vara aceasta, de fapt încă din primăvară, DN 7 a scos sufletul şoferilor. Întâi au fost lucrările de modernizare, asfaltare sau cum s-o numi dintre Zam şi limita judeţului Hunedoara spr Alba. Apoi, să nu uităm că de câţiva ani durează repararea podului de la Ilia! Acum a mai apărut şi pasajul de la Cugir! După bunul obicei, circa o lună va dura reparaţia! Succes... Răbdare şi tutun! Mă gândesc la autocarele cu turişti străini, ce vor zice ei, cât vor înjura momentul alegerii României ca destinaţie sau tranzit!
04 august 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
5 comentarii:
Puteai sa crezi ca acolo unde esti acum era odinioara Imperiul Roman? Si ca ai plecat totusi din Dacia?
Nu vreau sa fiu rau...dar cred ca trecerea timpului te ajuta sa vezi cu ochii tai realitatea acestei lumi,minunata dealtfel...
Am găsit şi eu acest blog, prin Denisa. E frumos, e sensibil şi e tare bine că îl scrii. Mi-au plăcut pozele făcute după ploaie, nici n-am pretenţia că le-aş putea descrie, şi nici nu e nevoie! Depărtarea de fetiţă este un mare chin, te doare undeva în piept, aşa-i? Totuşi Austria nu e prea departe de Romănia, poate după ce te stabileşti tu mai bine acolo, o să vină şi fetele tale. Sper din tot sufletul. Eu momentan sânt muuuuuult mai departe, în America, unde e clar, nu e locul meu, însă din păcate, nu ştiu sigur nici dacă România mai e acest loc. Totuşi trebuie să mai încerc o dată. Măcar ai avut înţelepciunea de a nu părăsi continentul, ba chiar te-ai mutat în una din cele mai fericite variante ale lui. O să fie bine, să vezi. Dar cred că ştii asta. Cu bine, Amalia
Sper ca va fi bine, Amalia, dar in ce priveste fetele... Joi am termen la divort! Asta e! Calea eu am ales-o, daca nu o faceam as fi regretat toata viata, daca am facut-o, sper sa nu regret!
Am plecat din Dacia, în locurile unde trăiau tot dacii. Mai apoi a fost Imperiul Roman, dar vremelnic, întradevăr mai mult decât în Dacia! Şi, aici, în fostul Imperiu Austriac, în fostul Imperiu Roman, îtâlnesc danezi care sunt mândri că sunt urmaşi ai dacilor...
Am înţeles acum.
Trimiteți un comentariu