Puşca şi cureaua lată

Puşca şi cureaua lată este acel hit popular care nu are nevoie, cred eu, de nici o prezentare! L-am auzit prima dată la Geoagiu, anul trecut! Ba, să nu mint, la Casa Elena din Sibiel, o pensiune ceva de vis, la intrarea în frumosul sat din Mărginimea Sibiului.
Puşca şi curaua (ca să respect pronunţia din cântec) lată mi-a marcat existenţa şi continuă să o facă! Fiecare chef de la Geoagiu trebuia să conţină în program şi această piesă!
Aseară, concurs mare la bowling, aici, în hotel! Pe o pistă evoluau nişte nemţi, pe cealaltă românii! Ei, concursul nu era între cele două naţiuni, să nu credeţi asta! Fiecare cu mama lui! La un moment dat unul dintre români, un prieten bun, aduce un CD!
- Pune-l pe ăsta!, zice el!
M-am executat şi încep peise, mai ţigăneşti, mai populare, mai disco, ba şi Marşul lui Radezcki, Dunărea Albastră! Clar, ştiam de undeva ordinea pieselor! Îl întreb de unde are CD-ul? Zice, păi mi l-ai făcut tu, când erai la Geoagiu!
Şi-mi pică fisa că, de fapt alt cretin nu putea face asemenea selecţie decât subsemnatul! Ei, şi după Dunărea Albastră, ce credeţi că începe?
Puşca şi curaua lată! Să vedeţi ce feţe or făcut nemţii când au auzit cum începe să se tânguie torogoata aia! Se uitau destul de ciudat, dar i-am lăsat în pace! Dacă Pepe nu i-a deranjat cu a lui Numai Iubirea, de ce i-ar deranja Puşca şi curaua lată!
Şi iacă aşa power play-ul serii trecute a fost Puşca şi curaua lată! Mai lipseau doi-trei trepăduşi care să se bage în seamă şi să aştepte să plătesc eu consumaţia sau un ciudat care să zbiere că e prea târziu şi să mergem la culcare şi aproape aş fi crezut că sunt la Geoagiu!