Respect sportului românesc!

Ca întotdeauna, din patru în patru ani, România îşi primeşte porţia de onoare şi respect mondial! După ce timp de patru ani se aude despre România doar prin prisma jafurilor, violurilor sau tâlhăriilor emigranţilor români sau a tunurilor date în ţară, sau a accidentelor rutiere din cea mai periculoasă ţară din UE pentru şoferi sau a copiilor uitaţi acasă de părinţii emigranţi, vine rândul Olimpiadei să readucă în mintea mapamondului că România este ţara care a dat lumii pe Nadia, pe Ivan Patzaichin, pe Bela Karoly, pe Octavian Belu sau Mariana Bitang etc!

După ce timp de patru ani suntem primiţi precum cerşetorii la masa bogaţilor, aruncânduni-se firimiturile de la ospăţ, în timpul Olimpiadei ne ocupăm locul de onoare alături de mai marii lumii!

Şi anul acesta se întâmplă la fel graţie celuilat fel de sportivi, nicidecum graţie lui Mutu & Co. (Să fac o paranteză: nu am auzit mai mare aberaţie decât să dăm câte un euro pentru ca Mutu să-şi poată plăti datoria către Chelsea!!!! Auzi ce i-a fătăt mintea "ilustrului gânditor" Borcea! Să dăm bani pentru cocaina lui Mutu! De ce nu s-a făcut la fel pentru fetiţa Laviniei Miloşovici sau copilul lui Drăgulescu? Ei înseamnă ceva pentru sportul românesc, Mutu rămâne un Hagi, cu urme de praf la nas! )

Revenind, gloria ciclului olipmic ne este adusă de sportivi de care lumea îşi aduce aminte că există doar când ne înfioară Imnul cântat pe meridianele planetei! Atunci ne aducem, aminte că sportul, spiritul sportului există prin oameni care nu câştigă într-o viaţă cât ia Mutu când stă pe banca de rezerve un meci!

Fac referire aici la Constatina Diţă Tomescu, la Alina Dumitru, la Georgeta Andrunache şi Viorica Susanu şi, nu în ultimul rând, la Sandra Izbaşa!

Patru medalii de aur, şi cu siguranţa nu vor fi ultimele, înseamnă enorm pentru o Românie în care sportul este nu a cincea, ci a zecea roată la căruţă! Strângând din dinţi, timp de patru ani aceşti oameni s-au antrenat departe de blitz-urile fotografilor şi ziariştilor avizi de elucubraţiile tuturor becalilor din fotbal şi au adus glorie României, glorie la care fotbalul nostru subjugat intereselor economice nici nu are dreptul să viseze!

Gândiţi-vă câţi dintre dumneavoastră aţi auzit de Constantina Diţă Tomescu, atleta care a reuşit aurul la proba rege a Olimpiadei, proba atletului complet, maratonul?

Câţi dintre dumneavoastră ştiţi ce înseamnă viaţa unei gimnaste, dincolo de aberaţiile apărute periodic şi dirijat în presa care îşi aduce aminte de gimnastică doar când se iau medalii de aur sau se fac publice scandaluri comandate şi orchestrate?

Sportul românesc merită respectul nostru! Am dovedit că avem încă şcoală de atletism, de canotaj, de judo şi, mai ales, de gimnastică!

Cum am avut şansa să fiu elev în Liceul Sportiv din Deva şi prin încă socrii mei să fiu mai mereu în preajma Lotului Olimpic nu pot să nu apreciez cel mai mult, poate chiar dincolo de medalia de aur a Sandrei - fără a-i diminua în vreun fel meritele! - dovada perenităţii valorii şcolii româneşti de gimnastică oferită Lumii de către echipa de antrenori coordonată de Nicolae Forminte! Ieri întreaga Lume a primit confirmarea că Şcoala Românească de gimnastică nu stă în numele cuiva, are o valoare intrinsecă care livrează valori individuale la nivel de gimnaste şi antrenori. O face de la miracolul Nadia şi Bela, a făcut-o după ce Bela a rămas în State şi toată lumea a văzut gimnastica decapitată, a făcut-o în epoca Belu şi Bitang, o face din nou, şi încă foarte bine şi în epoca Forminte! Am avut şansa să fiu prezent, în 1994 la Campionatele Mondiale de la Dortmund! Încă de pe atunci, pe culoare, la vestiare se vorbea româneşte! Nu mai e mult până când limba româna va deveni, cu adevărat, limbă oficială în Federaţia Internaţională de Gimnastică!

Mulţumiri şi respect sportului românesc!

PS Ca o satisfacţie în plus, după Sandra, pe locurile 2 şi 3 au fost americancele! Ce poate fi mai frumos decât să vezi tricolorul românesc dominând două steaguri ale celei mai mari puteri mondiale? Cine altcineva poate oferi această satisfacţie românilor decât sportul?