Trei zile fără români

Gata, au plecat ultimii români din hotel şi timp de trei zile nu va mai fi nici un român cazat! A fost o gură de aer, ceva de genul acesta pentru mine, flămândul de Austria, dar doritorul de România sau, mai bine zis, de unii oameni de acolo!
Am avut în vizită oameni de toate facturile, chiar şi rude şi mi-a prins bine recuplarea bruscă la realităţile României, chiar privite doar prin prisma unor oameni care, de bine de rău, îşi permit concedii în Austria!
M-a frapat un lucru: oameni cu stare, pentru care ziua de mâine este departe de a fi o problemă, au ajuns la concluzia că le-ar plăcea să trăiască în Austria, ba, mai mult, şi-au luat cu ei reviste de anunţuri imobiliare în vederea unor posibile achiziţii!
Prin asta am înţeles că nu am fost chiar tâmpit când am ales să trăiesc aici!
În zilele acestea am revăzut Krimml - cascada, Zell am See, Kaprun, Salzburg, Innsbruck, Zillertaller, Pinzgau, Wildschönau şi am constatat că nu mai privesc totul prin prisma turistului, încep să privesc aceste frumuseţi magnifice prin prisma localnicului! Adi, prietenul meu din Viena ar zice că sunt pe drumul cel bun, dacă nu mai cad pe spate de câte ori văd minunăţiile acestei ţări binecuvântate de Dumnezeu! Draghiţa, sârboaica din hotel, care de când am venit aici îmi repetă necontenit că Austria e naşpa şi Serbia e adevărată, îmi spune că în max 5 ani voi fi scârbit de Austria!
Eu, ce să mai zic? Dacă Draghiţa are dreptate şi peste cinci ani voi fi scârbit de Austria, voi putea susţine că au fost cei mai frumoşi ani (excluzând lipsa fetiţei mele) în care am ajuns să fiu scârbit de ceva...
Până atunci, zilele acestea fără români îmi vor permite să mă ocup un pic mai mult de blog!