Este clar că titlul mi-a fost inspirat de motto-ul (vorba lui "motto", cum ar zice unii mai culţi) emisiunii "În gura presei" difuzată de Antena 3. Aşa cum o făceam şi în ţară, graţie tehnicii şi bunei funcţionări a Boom TV (asta, da reclamă!) îl urmăresc pe Mircea Badea! Poate şi numai pentru a-i auzi încheierea, celebră deja, pe care Cristoiu o foloseşte tot ca motto la însemnările sale de weekend!
Câtă dreptate are Mircea Badea! Trăitul în România chiar îţi ocupă tot timpul! A trăi este un alt verb în România, un verb sinonim cu a-ţi petrece timpul reuşind să trăieşti! Asta da încercare! Cum ar suna o întrebare, dealtfel destul de des auzită de la localnicii de aici: " ce făceai în România?" urmată de răspunsul "trăiam!"? Ciudat în urechile lor, normal în ale noastre!
Acum, după două luni de Austria înţeleg de ce nu aveam timp liber, timp suficient pentru familie, timp pentru citit, pentru meditaţie, poftim!, pentru scris pe blog: trăiam, şi asta îmi ocupa tot timpul!
De două luni încoace trăiesc în Austria! De două luni încoace simt că nu-mi petrec viaţa doar trăind, simt că fac ceva, nu neapărat cuantificabil în bani! De două luni trăiesc (e drept, departe de Petra), şi asta nu-mi ocupa tot timpul!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
6 comentarii:
Nu exista in limba germana suficiente cuvinte pt a te face inteles de catre austrieci cam cum era in Romania.Numai cine vine de acolo stie despre ce este vorba.Si nu oricine vine de acolo stie...Cine a venit acum de curand.Proaspat haituit,proaspat tavalit,proaspat obosit cronic,proaspat...totul ft ft.proaspat.Am vorbit si vorbesc cu romani plecati acum 10 ani din Romania.Se uita la mine,dau din cap...imhi,da,da,da si le citesti in ochi convingerea ca exagerezi sau ca fabulezi.M-am hotarat de fapt sa nu mai vorbesc despre cum este si cum a fost, cu romanii pe care ii intalnesc.Cu austriecii, nici nu mi-am propus.Lor,vecinilor le-am oferit mici tablouri pictate,cu imagini din Muzeul Satului si le-am explicat ca eu vin dintr-o tara ft.frumoasa, deosebit de frumoasa ,care se numeste Romania.Si in gand continuam fraza cu:...si in care nu se mai poate trai.Dar numai in gand.Oricum nimeni nu ar intelege ce spun.
De abia am implinit o luna de Austria si inca nu am reinvatat sa merg normal pe strada,fara sa alerg.Inca am senzatia ca pierd timpul si ca nu fac destul.Inca nu am reinvatat sa port poseta, pe care altadata o purtam cu eleganta, pt ca in ultimii ani caram serviete din ce in ce mai grele si mai pline de acte,facturi,chitante,dosare.
De fapt,daca trebuie sa fiu sincera pana la capat, inca nu am reinvatat sa traiesc.Poate e prea devreme sau poate e prea tarziu sa mai pot reinvata sa... TRAIESC.
Dupa cum ziceam, poti reinvata sa traiesti, mai ales pt ca aici asta nu-ti ocupa tot timpul...
Si, Doamne, cata dreptate ai cand vb despre tara...
Este cea mai mare greseala pe care o poate face un om venind aici sa inceapa sa se planga! Toti se ´vor uita la el neincrezatori! Adevaruruile cotidiene din Romania aici sunt exceptii profunde... De aia nu vor intelege niciodata, pana nu vor ajunge acolo, drama unui popor, care, poate, pana la urma, isi merita soarta!
Acum am reusit sa citesc tot blogul + comentarii.Ma opresc la
"De la Geoagiu..."episodul I-comentarii.Uite cum vine "anonimul"tau prieten si imi intregeste mie tabloul pe care il am cu poporul roman majoritar de acum.Exista un CD cu Nichita Stanescu(mai vechi).Merita sa il asculti cu vocea lui inconfundabila cum spune ca:"Nu mor caii cand vor cainii" si fa-i unul cadou si anonimului.
Nu mi-a inspirat alta imagine decat a cainelui care latra la picioare un cal pana innebuneste iar calul practic nu il vede.Imi pare rau ca i-ai raspuns.
Nu te cunosc,nu te judec dar si daca ai facut toate cate le-a insirat acolo... caracterul lui de om de c...t nu i-a dat pace pana nu te-a umplut de noroi in fata unei lumi intregi.Blogul ce este?O fereastra spre lumea intreaga,nu?
Ce imi mai place mult la anonimul tau?
Curajul,curajul de barbat!Curajul specific anonimului.Adica,stai ca sunt curajos,hai ma ca sunt curajos,cine ma? eu nu sunt curajos?Eu sunt ft.curajos...a a a adica stai un pic.cine zicea ca eu trebuie sa fiu curajos?sau:de ce trebuie sa fiu curajos?Hai, lasa ca maine o sa fiu mai curajos dar pana maine stau aici dupa perdea...adica dupa draperie si perdea.
Parerea mea e ca daca vrei, poti face si in Romania chestiile pe care le ziceti voi aici: sa traiesti relaxat, sa ai timp liber in care sa citesti, sa te gandesti la ale tale, sa mergi la un concert / teatru / film, sa-ti petreci timpul cu cei dragi sau de ce nu, sa nu alergi pe strada si sa te plimbi, pur si simplu in drum spre serviciu.
Cateodata ma uit ciudat la cei care alearga tot timpul catre ceva, serviciu, scoala, rande-vous etc si nu prea ii inteleg.
E drept ca-ti cere un pic de efort sa nu fi asa, insa mai degraba eu as numi acest efort, nesimtire si nepasare fata de ceea ce se intampla in jurul tau, fata de relele si mizeriile care te inconjoara.
Da, se poate...insa cateodata obosesti sa fi nesimtit si sa nu observi tot ce e urat si vrei sa te uiti in jur si sa vezi daca s-a mai schimbat ceva din ce era cand ai stat sa observi atent ultima oara.
Tocmai de aceea, uneori mergand asa la relanti per pedes in Bucuresti, ma simt uneori strain, pentru ca ma consider membru al unei minoritati de nesimtiti si nepasatori care traiesc " pe alta planeta " sau " cu capul in nori " si simt ca locul meu ar fi intr-o tara in care cei mai multi fac asta...dar nu stiu daca vom reusi vreodata sa ajungem sa locuim intr-un astfel de loc.
Adi, faza cu tineretul austriac care se considera "sub stress" la cea mai banala sarcina, am experimentat-o si noi cand am luat legatura cu o firma vieneza care trebuia sa ne trimita niste materiale comandate si deja platite de noi. Anyway, la vremea respectiva am considerat-o o exceptie care intareste regula serviciilor ireprosabile...si inca tind sa cred acest lucru, desi dupa ce ai spus tu aici, se poate sa fie ceva mai mult.
Traim in Romania... iar asta ne ucide spiritul. Felicitari! Am dat de blog datorita Denisei.As vrea sa am si eu atata forta, incat sa plec...
Trimiteți un comentariu