22 iulie 2008

De la Geoagiu Bai, jud Hunedoara la Kitzbühel, Tirol - episodul I

Motto:
"Si unde vezi zeci de ciolane
Care adanc s-au ingropat,
In burti de fete zambitoare
In scurte gaturi de barbat.

Si unde-n loc de puscarie
Se merge-n Parlament, la sfat
Si unde dorul de putere
Intotdeauna drept a stat,

Acolo este tara mea,
Si neamul meu cel romanesc!"

Acolo eu sa mor as vrea, dar n-am putut sa mai traiesc! Cam asta ar fi continuarea celor cateva versuri dintr-o parodie amarnic de reala vis-avis de Romania.
Bun gasit, dupa mai bine de doi ani de pauza la blog! Intre timp s-au schimbat si optiunile mele, am schimbat si titlul blogului, s-au petrecut imens de multe transformari cu toti, cu cei care cititi, cu mine care scriu! Asa cum spuneam acum doi, atunci eram jurnalist. Dupa 17 ani de presa am considerat necesara schimbarea si am ajuns in turism, marketing manager la Hotel Germisara Resort & SPA**** din Geoagiu Bai. Dupa un de ucenicie in turism acolo, am facut pasul la care visam, iar acum coordonatele mele sunt Westendrof-Kitzbühel, Tirol, Austria. Marturisesc ca a fost o decizie extrem de dificila, mai ales ca in demersul meu nu am beneficiat, asa cum este firesc intr-o familie, de suportul sotiei mele, care a ales sa ramana in tara, impreuna cu fiica mea. A, sa nu uit, si cu preaiubita ei mama!
Dar nu despre asta vreau sa povestesc, ci despre modul cum percepe un om, obisnuit pana in maduva oaselor cu Romania si metehnele ei, viata din Austria!

Din jurnalist, director de marketing

Ca sa va faceti o impresie, voi povesti intai ce a insemnat Germisara ptr mine. La Germisara am ajuns printr-o conjunctura fericita, vazand anuntul de angajare in Hunedoreanul si Mesagerul Transilvan. Cum directorul de pe acea vreme imi era prieten si-mi fusese, la randul lui, angajat la cotidianul Actual, a fost o formalitate angajarea mea la Germisara. Din pacate pentru el, in scurta vreme de la venirea mea, patronii hotelului au decis inlocuirea sa din functie. Imediat dupa debarcarea sa, patronatul hotelului mi-a dat in sarcina, pe langa compartimentul marketing si compartimentul cazare, adica hotelul in sine! Am ajuns peste noapte sef la cca 20 de oameni! M-am dezmeticit eu cum stau lucrurile, problema a fost ca incepand sa fac schimbarile care se impuneau (schimbari vizand modul de lucru, atitudinea fata de munca, perfectionarea profesionala, training, etc) nu pot sa spun ca am fost cel mai iubit dintre directori, desi asa se spunea prin hotel. Oricum, sunt fericit ca in anul lucrat la Germisara am reusit ceea ce se astepta de la mine si am format un portofoliu de clienti fideli, care probabil ca si astazi continua sa vina la Germisara. Ulterior am renuntat la functia de director de cazare, pentru a ma putea concentra asupra marketingului, poate cel mai important domeniu in buna functionare a unui complex de talia Germisara Resort & SPA.
In fine, nu ce am facut eu acolo este important! Important este ca am putut vedea, pe viu, doua lucruri extrem de importante pentru a defini cum nu se mai poate mai bine mentalitatea romanului. Am vazut cum se comporta un om care are atatia bani ca nu are ce sa faca cu ei si am vazut pana unde pot cobori oamenii care se straduiesc sa obtina favoruri de la cei care au atat de multi bani ca nu au ce face cu ei! Evident, nu voi da nume, dar personajele sunt mult prea vizibile pentru a nu putea fi identificate.

Patronii

Sa spunem doar ca, la inceput, patronii Germisara erau multi, adica sase, si aveau alte afaceri, mult mai importante, din care sustineau aceasta investitie, un pic cam hazardata, prin valoarea ei, in mijlocul lui nicaieri, adica la Geoagiu Bai! Acum, si ei, oameni fiind, erau foarte diferiti. Sa spunem doar ca unul dintre ei tinea fraiele hotelului in mana dar era sa se arda rau de tot cu ele cand nu le-a mai putut stapani, altul era mogulul peste toti si cand s-a hotarat sa faca ordine a curs sange, altul era doar un fixist caruia daca nu i se raspundea cu aveti dreptate se supara rau si care credea ca toata lumea din jurul sau vrea sa-l fure, altul nu prea avea treaba cu hotelul dar era cel mai uman la sedintele de CA, iar altul avea treaba cu hotelul cand venea pe acolo in concediu, de stresa receptionerii pana la 5 dimineata band bere si promitand marea cu sarea! Oamenii, dupa cum spun, erau si sunt teribil de bogati. Si teribili de tematori ca bogatia stransa cu sudoarea fruntii lor si a altora sa nu le dispara. Asa ca pana si cand se cazau ei la hotel sau cand isi trimitea vreunul mama la tratament, li se taia factura pe care o achitau sau o lasau sa astepte!
In jurul lor, o armata de trepadusi, vorbim aici de prima armata, cea imediat apropiata! Atat de ocupata sa le faca pe plac si atat de preocupata sa nu calce stramb incat se ajungea la situatii hilare, cand eu, ca director de marketing, eram intrebat "cine i-a permis actionarului cutare sa se cazeze cu discount de 20%". Intrebare extrem de stupida, evident, actionarul respectiv fiind proprietar de drept al hotelului, el fiind cel care da ordine, nu cel care cere permisiunea! Cam asa functionau lucrurile in perioada aceea.

Schimbare de patron

A urmat marea cumparare, cand firma mama a hotelului a fost preluata de un improtant jucator pe piata bauturilor slab alcoolice. A urmat o perioada tulbure, in care nimeni nu stia cine va fi stapanul hotelului. Zvonacii erau in elementul lor. Si pana la urma a venit Omul! Adica tot unul dintre actionarii vechi, care trezindu-se cu atat de multi bani si-a spus ca se va plictisi, asa ca a cumparat el hotelul!
Ce mai vaiet, ce mai urlet... Conducerea hotelului, obisnuita cu supervizarea de la distanta, s-a trezit deodata cu seful acolo, zi si noapte! Omul, asa cum spuneam si mai devreme, in sedintele CA parea cel mai deschis dialogului, cel mai comunicativ! Venind pe banii sai la hotel, s-a apucat sa faca ordine, sau sa organizeze dupa bunul plac hotelul! Si a inceput sa loveasca in orgolii, in oameni care se credeau vesnici, in oameni care credeau ca vor dormi linistit pana la pensie, numarand in gand cele 8 ore de lucru. E drept ca nu se prea pricepea el la cum vine treaba cu turismul, dar ma gandesc ca pana la urma tot o va scoate la capat sau va vinde hotelul! Ciudat este ca cei din jurul sau, in loc sa incerce sa-i spuna cam ce si cum, adoptau pozitia cainelui batut, dand din coada fericiti la fiecare apreciere si multumind pentru critici! Dupa cum prevad eu, in curand proprietarul va afla ca nu a luat deciziile cele mai bune la momentele in care se cereau si va intreba de ce nimeni nu i-a spus ce si cum! Aualeu, mama ce-o fi pe acolo, ca cel putin unul dintre cei de mai sus este un inadaptabil consacrat, pe care nu-l mai angajeaza nimeni pe o zona de sute de km daca ar ramane fara serviciu!
Oricum, concluzia mea clara inainte de a pleca de acolo a fost ca nu exista limita pana unde se poate cobora din dorinta de a-ti pastra un serviciu caldut dar efemer, insa unde nu prea ai treaba decat atunci cand vrei sa te vada patronul ca muncesti si te zbati!
Acestea fiind zise, am incheiat cu Germisara. Acum aveti ideea de unde am plecat si veti vedea unde am ajuns!
(va urma)

18 comentarii:

Red Team Racing spunea...

Astept cu nerabdare continuarea.

Marcel spunea...

Daca tot ti-a revenit pofta de scris (si ma bucur ca s-a intamplat) poate te reapuci de romanul pe are l-ai abandonat in urma cu ceva vreme.

Anonim spunea...

multumesc, marcel si red team! continuarea vine astazi, romanul pana la anul va fi gata!

Anonim spunea...

Omiti amanunte importante domnule Stanciu... amanunte din viata ta tumultuoasa la Geoagiu, datorii, povesti de amor (care acum te tin departe de fiica si sotie)... Nu uita c-ai fost si tu candva catel, chiar dintre cei cu zgarda aurita. Daca stiai s-o porti cu demnitate poate aveai mai multa demnitate si in naratiunea de mai sus. Succese

PS Ar fi fost totusi bine daca ati fi avut curajul sa dati nume. Am fi aflat cine va statea in coasta.

LucianStanciu spunea...

Nu am negat niciodata ca am fost catel, insa oricat de aurita era zgarda, tot zgarda se numea! Cat despre datorii, s-avem pardon, poate exista o singura persoana sa poate zice ca am datorii la ea, in tot Geoagiu. Cat despre "povestile amoroase", daca asa va place sa le spuneti, aflati ca adevarul se afla, ca intotdeauna, undeva la mijloc! Si cu cat e distanta mai mare, cu atat mijlocul poate fi mai departe...
Si pentru linistea dvs, chiar nu ma tine nimeni departe de nevasta si copil! Cel mai probabil pe sotie o retine ceva departe de locul und ii este sotul! Si acel ceva poate purta chiar si un nume!
Cat despre demnitate, haideti sa vorbim atunci cand avem curajul sa ne spunem numele...
Iar de stat in coasta, chiar nu-mi statea nimeni, doar mentalitatile de acolo. Pentru toti de la varful piramidei, cu exceptia unui singur om, zgarda pe care o poarta este bijuteria cea mai de pret pe care o visau vreodata...

Anonim spunea...

ceva lipseste ...Eva ? Receptionera de la Germisara?
Datoriile catre colegii de servici ?Poate ne explici si subiectul acesta.

LucianStanciu spunea...

Chit ca din spatele anonimatului se poate spune orice, iar un anonim isi incoarda muschii precum copiii sub fusta mamei, adica nu merita un raspuns, ii rog pe toti fostii mei colegi care considera ca le datorez bani sa scrie aceste lucruri aici, ca nu am de ce sa ma feresc!
Apoi voi scrie, poate, si eu numele celor care imi datoreaza bani! sa vedetzi acolo stupoare...
Asa, si ca sa fiti linistiti, Eva probabil va aparea si ea in peisaj, daca ii duce lumea dorul, atunci cand va considera ea de cuviinta! Va pot da un numar de telefon, daca va e dor de ea, sau o adresa de email! Pana atunci, pupici dulci! Si cititi-ma in continuare, ca mai sunt multe de spus!

Anonim spunea...

Esti mult prea putin acid si mult prea vag.

LucianStanciu spunea...

Prietene, cat timp nu ai curajul sa iti dezvalui identitatea, las-o moarta! Vezi, esti un exemplu clar pentru a explixa de ce nu evolueaza Romania. Ca e plina de soreci ca tine, care stau ascunsi si chitaie jalnic!

Anonim spunea...

Daca imi spui 'prietene' inseamna ca ma cunosti,atunci te rog sa imi spui pe nume.

LucianStanciu spunea...

Scuzele mele! Ti-am zis prieten la modul general, te cunosc, nu imi esti si nici nu mi-ai fost prieten, din fericire! Doar cunoştinţă, e drept, bună şi nu credeam că în aşa scurt timp de la plecarea mea de acolo vei deveni una dintre cele mai proaste...

Anonim spunea...

LISTAAAAAA! UNE'I LISTAAAA?

LucianStanciu spunea...

Lista? Ce lista? Nu v-ati saturat de liste?

Anonim spunea...

..''Apoi voi scrie, poate, si eu numele celor care imi datoreaza bani! sa vedetzi acolo stupoare...''

Anonim spunea...

Nu te dezminti ,cand e vorba de concret esti un bun povestitor.

LucianStanciu spunea...

Hai sa ghicim; eu iti dau initiale, tu incerci sa ghicesti, si iaca tot aşa! Ş-aşa eşti obişnuit să nu dormi nopţile ca să poţi face comentarii anonime, at ia de te gandeşte, pentru inceput la primii doi
1. G.G.
2. I.D.

hint: primul este numele de botez!

Anonim spunea...

P A P A G A L !!!
Nu te dezminti ,cand e vorba de concret esti ,p.a.p.a.g.a.l

LucianStanciu spunea...

Auzi, bai! Daca nu te duce capul, las-o balta!Oricum, pacat de familia ta... Ce ghinion, sa te aiba ca fiu...