07 august 2008

Micuţa tiroleză

Iată iubirea vieţii mele îmbrăcată în costumul tradiţional tirolez trimis de mine în România. Îi mulţumesc mamei sale, Diana, pentru că până la urmă a fost cu ea la părinţii mei să îşi primească lucrurile trimise de tati...
Petra mea dragă, poate cineva îi va printa şi da mamei tale acest post şi poate ea ţi-l va citi:
"Să ştii că tati te iubeşte mult de tot şi că îl doare fiecare clipă pe care o petrece fără tine! Să ştii că la tati îi e dor şi de plânsetul tău, care uneori, pe nedrept îl enerva, şi de prostioarele pe care le făceai, dar cel mai dor îi e de mânuţele tale încojurând-i gâtul şi strângându-l tare, tare... Să ştii, fetiţa lui tati, că vei creşte mai mare şi vei veni la tati să mergi la şcoală aici, sau măcar în vacanţe, şi atunci o să recuperăm cât putem din titmpul petrecut departe unul de celălalt! În octombrie tati vine acasă şi atunci o să stai cu el mult, mult... Până atunci să o asculţi pe mami, să fii cuminte şi să te gândeşti la tati tău!
Te pupă tati!"

2 comentarii:

amallia spunea...

Toţi ne enervăm din când în când pe bieţii copii. Te enervezi, îţi pare rău, trece, face parte din joc. Oricum copiii din generaţia asta sânt aşa de frumoşi şi de deştepţi şi de plini de comentarii şi întrebări şi idei că uneori îţi trebuie trei saci mari cu răbdare ca să ţii pasul cu ei. Până în octombrie mai este aşa de puţin...

Victor spunea...

...si uite cum mai poate fi folosit un blog. :) Antidot contra dorului de odraslal.

Foarte dragut!