Cum Dumnezeu?

A plecat prietenul meu venit în scurtă vizită de documentare! A stat puţin pentru că venea din Maroc, unde s-a dat puţin cu Nissan-ul, prin deşert! Nu a apucat să vadă decât ceva din Kitzbühel, din Sankt Johann şi a prins seara de joi în Westendorf. În Westendorf, ca prin mai toate orăşelele din zonă, joia este zi de târg. Fermieri autentici vin cu produse naturale, ţărănci tiroleze vin cu andrelele şi croşetează la faţa locului şosete groase de iarnă, puii se rumenesc la rotisor, la tarabe se vând turte dulci care mai de care mai frumos colorate, artizanii îşi expun creaţiile, se bea bere, se cântă şi se dansează. Toţi localnicii se îmbracă cu mândrie în portul tradiţional, ştiţi, pantalonii aceia scurţi de piele, şosete lungi de lână, femeile în fuste multicolore (nu va speriaţi, ca nu seamana cu tiganii), ca să vă faceţi o imagine click aici, ca să vedeţi cum!

Toată lumea e veselă, amabilă, petrece de pe la ora 14 până pe la 21-22. Apoi se duc, senini, la fel cum au venit, la culcare!

"Cum Dumnezeu trăiesc oamenii ăştia?", mă întreabă Robert, prietenul meu. "Nu au nici o problemă, sunt toţi calmi, amabili, nimeni nu pare obosit, nu se îmbată porceşte, se distrează şi pleacă cuminţi acasă!"

Aşa este! De multe ori, cei care vin aici, mă întreabă chiar pe mine? "Cum Dumnezeu poate fi atâta linişte, cum Dumnezeu trăieşti în pacea asta?"

Da, este foarte adevărat, oamenii de aici par să nu aibă nici un fel de probleme, nici un fel de stres. Şi, cu adevărat, cei de aici au mult mai puţine probleme de rezolvat! Aici, lucrurile fiind puse la punct, nu mai ai nevoie de stres şi alergătură ca să rezolvi multe din cele ce par imosibil de rezolvat în România fără un efort susţinut! Spre exemplu, dacă vrei să îţi faci o casă, e foarte simplu! Depui actele pentru autorizaţie (după ce ai gata proiectul care respectă cu sfinţenie regulile Planului de Dezvoltare sau cum se cheamă el!) şi când ai primit-o, Primăria se apucă şi-ţi aduce la locul de casă (în cazul în care nu există!) DRUMUL ASFALTAT, CURENTUL, TELEFONUL SI APA POTABILA!

Totul este mult mai simplu, necesită mult mai puţin timp pentru rezolvare! Spre exemplu, angajarea mea s-a făcut doar prin telefon, fax şi poştă! Nu a fost necesar nici un drum la forţele de muncă, la casa de asigurări sociale, de sănătate, etc! Prin poştă mi-a venit şi cardul de sănătate, şi permisul de muncă, prin poştă m-a invitat şi prefectura să depun actele pentru rezidenţa permanentă!

Da, iată Robert de ce sunt oamenii aştia atât de relaxaţi! Am ales doar două exemple care ştiu cât de mult mănâncă nervii românilor!

Cât despre mine, dacă nu ar mai fi legătura cu România, lipsa şi dorul de copil, mizeriile care le văd la televizor sau pe care chiar mi le fac unii "prieteni" de acasă, chiar aş putea trăi la fel cu ei! Este foarte confortabil! Este chiar plăcut ca seara să-ţi spargă urechile liniştea de aici decât manele la boxe, urlete pe stradă sau scandalurile nevestei... Cand va fi copilul lângă mine mă voi integra şi eu perfect în monotonia lucrurilor perfecte de aici! Când şi cum Dumnezeu?