De la Geoagiu Bai, jud Hunedoara la Kitzbühel, Tirol - episodul III sau Paralela Patron-Angajat in Austria si Romania

Deci, ca sa incep precum "telectualii", am ajuns la Westendorf! La Sportalm Vital Hotel, un hotel de categoria celui la care lucrasem, situat in inima Tirolului, pe partia de schi, la nici 15 km de statiunea milionarilor, Kitzbühel, adica mai mult decat ce sperasem!
[Ca o paranteza, ma bucur ca postarile mele starnesc patimi la Geoagiu Bai, asa mai dispare de pe acolo incremenirea aceea incredibila, ca daca asta toamna si asta iarna in statiune nu exista Gigi Feier si echipa de la Hotel Alexandra plus Florin Mihu cred ca imi luam campii! Imi place nespus ca lumea citeste ce scriu, dar ma deranjeaza lipsa de barbatie a celor care posteaza comentarii, care nu au curajul sa-si dea numele! De parca ma cred tampit sau nu stiu cine sunt. Ei, saracii, uita ca am lucrat in presa si e meseria mea sa recunosc un stil de scris, chiar daca nu am citit decat o data ceva de personajul respectiv! Acum, ca sa fac o gluma, la unul dintre cei care mi-au raspuns chiar ma asteptam sa fie ceva mai acid la adresa mea. Ii spun personal ca greutatea unui om nu e data doar de kilograme, mai exista si altceva, ceea ce se cheama spirit!]
Si, am inceput viata in Austria! Acomodarea a fost ceva mai grea decat ma asteptasem, pentru ca toate regulile si pricipiile angajat-patron din Romania au fost date peste cap intr-o singura zi! Obisnuit cu modul de lucru de la Germisara, am ramas intepenit cand patronul, vazandu-ma ca lucrez din greu la calculator, a venit sa ma intrebe daca nu vreau o cafea, un suc, ceva! Apoi, de cate ori avea sa-mi comunice ceva, venea, si daca ma vedea concentrat, spunea sa termin de facut ce am de facut si apoi, cand am timp, sa-l caut sa vorbim ceva!
Am intepenit cand am vazut ca un hotel cu o capacitate de 70-100 de locuri, functie de anotimp, poate functiona la gradul maxim de coupare cu 12 oameni personal de deservire. Asta in timp ce la celalalt hotel, nu de multe ori era mai mult personal la serviciu decat turisti in hotel!
Bine, dar si acest mod de lucru din Austria presupune alte relatii patron-angajat! Inainte de toate, patronul nu ar da in ruptul capului o dispozitie unui angajat daca nu ar sti el cum trebuie executata acea dispozitie. Si in acest fel nu se ajunge in situatii bizare in care se ajungea in Romania, ca angajatii sa isi faca cruce la cate o dispozitie, si apoi sa vada cum dreg busuiocul, pentru a nu strica imaginea hotelului in ochii turistilor! Stiu acest lucru cel mai bine fostii mei colegi din AP (alimentie publica) care au avut nesansa sa aiba sefi directi - atentie, sef direct, nu patron - complet straini de ceea ce erau pusi sa faca! In schimb, la dat ordine stateau bine!
Bun, si aici, nici vorba, patronul pune mana, alaturi de ceilalti, munceste cot la cot cu ei, indiferent ca el are in cont 8 milioane de euro si investitii de zeci de milioane (sau invers)!
Am vazut un lucru care m-a socat. Intr-o dimineata, vazand cat de ocupata este fata de la bucatarie, observand ca nu a avut timp sa-si bea cafeaua, i-a facut cafea si i-a dus-o in bucatarie!
Mai un lucru! Pe omul acesta nu l-am vazut in aproape doua luni niciodata imbufnat, niciodata suparat, nu a strigat la nimeni, ca sa nu mai zic de jigniri sau injuraturi.
Si, inca un lucru important! Indiferent ce functie are un om in hotelul acesta, daca sta, sa zicem la o tigara, si il vede pe patron aranjand mesele, cu certitudine se ineaca cu fumul, lasa tigara rapid si pune si el mana, fara sa-i ceara nimeni acest lucru!
Chintesenta diferentei dintre cele doua hoteluri este una clara: aici omul conteaza in totalitatea sa, nu este doar un executant orb la deciziile de multe ori aberante ale sefilor! Aici nu asteapta nimeni - din nou stiu colegii din AP la ce ma refer - sa fie rugat sa zica o vorba buna angajatilor dupa un efort sustinut! Nu, aici patronul este cel care dupa o zi de munca extenuanta, vine cu tava cu halbe de bere sau pahare de vin si isi serveste angajatii, multumindu-le pentru efortul depus! Aici, nimeni nu este tratat cu sictir si nici nu umbla zile intregi dupa patron sa vorbeasca cu el, nimeni nu este jignit, nimeni nu este apostrofat, toata lumea isi face treaba! Probabil de asta a ajuns tara asta acolo unde nu va ajunge Romania niciodata!
Si aici, cand iti faci treaba bine, esti apreciat! Nu ti se spune ca "sa nu astepti aprecieri de la mine pentru ca ti-a facut treaba bine, poate doar critici ca nu ti-ai facut-o si mai bine!" Si nimeni, niciodata, cat ar fi de nemultumit de ceva, - fie el patron sau manager - nu va zice "sunt inconjurat de tampiti". Si sunt convins ca daca un angajat ar auzi asta din gura patronului sau, a doua zi nu ar mai veni la serviciu!
Aici omul este apreciat!